ÎNVIEREA
DOMNULUI ISUS HRISTOS
Ioan 20:1
În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena
s-a dus dis-de-dimineaţă la
mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut
că piatra fusese luată de pe
mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe
care-l iubea
Isus şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde
L-au
pus.” Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre
mormânt. Au
început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt
ucenic alerga mai repede decât
Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi
s-a uitat înăuntru,
a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon
Petru, care venea după
el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut
fâşiile de pânză
jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu
fâşiile
de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc
singur. Atunci celălalt
ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi
el; şi a văzut şi a
crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să
învieze
din morţi. Apoi ucenicii s-au întors acasă. Dar Maria
şedea afară
lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea
s-a plecat să se uite în mormânt. Şi
a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde
fusese culcat trupul lui Isus;
unul la cap şi altul la picioare. „Femeie” i-au zis ei „pentru ce
plângi?” Ea
le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au
pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe
Isus stând
acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. „Femeie”, i-a
zis Isus, „de
ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a
zis: „Domnule,
dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L
iau.” Isus i-a
zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte:
„Rabuni!” adică:
„Învăţătorule!” „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă
nu M-am suit la
Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu
şi Tatăl
vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
Romani 10:9 Dacă mărturiseşti,
deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că
Dumnezeu L-a
înviat din morţi, vei fi mântuit.
<>Învierea din morţi a Domnului Isus Hristos a fost
evenimentul
unic în istoria omenirii de la creaţie şi până astăzi şi
totodată evenimentul
care a schimbat definitiv cursul istoriei.
Totuşi,
atunci când vorbim despre învierea lui Isus Hristos există
cel puţin trei
întrebări la care trebuie să găsim răspunsuri, bazându-ne
pe cuvintele
Sfintelor Scripturi:
1.De ce a îngăduit Dumnezeu
moartea Fiului Său?
2.Cum a fost posibilă învierea
Domnului Isus Hristos?
3.Ce însemnătate au avut aceste
evenimente pentru omenire?
Să încercăm să răspundem acum pe
rând la fiecare dintre ele.
1.De ce a îngăduit Dumnezeu moartea
Fiului
Său?
<>Când Dumnezeu l-a aşezat pe Adam
în gradina Edenului i-a poruncit acestuia sa nu se atingă de
pomul cunoştinţei
binelui şi răului, avertizându-l totodată despre pericolul
consecinţelor în caz
de neascultare
:,, Geneza 2:15 Domnul
Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în
grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul
Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după
plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi
răului
să nu mănânci, căci în ziua în care vei
mânca din el, vei muri negreşit.” Din nefericire Adam şi
soţia sa Eva
au nesocotit porunca aceasta, iar consecinţele au fost catastrofale
pentru ei. Au
fost alungaţi din grădina Edenului şi pedepsiţi cu moartea aşa cum au
fost
avertizaţi de la început, însă nu moartea trupească a fost
cea mai cruntă
pentru ei, deşi şi aceasta a fost una din consecinţele neascultării, ci
mai
ales ceea ce Scriptura numeşte moartea duhovnicească (spirituală),
adică
despărţirea de Dumnezeu. Despărţirea lor de Dumnezeu şi imposibilitatea
de a-i
mai vedea faţa Sa, de a mai vorbi cu El a fost pentru Adam şi Eva cea
mai
cruntă pedeapsă pentru neascultarea lor. Ceea ce au săvârşit ei,
neascultarea
de porunca lui Dumnezeu se numeşte
păcat
iar plata pentru păcat este moartea: cea fizică (trupească) şi cea
spirituală.
Nenorocirea este că păcatul
săvârşit de Adam şi Eva nu a avut consecinţe doar pentru ei, ci
firea lor
pământească infestată de păcat s-a transferat prin naştere şi
asupra urmaşilor
lor, astfel încât toată omenirea a moştenit de la Adam şi
Eva natura lor
păcătoasă. Exista însă o singură soluţie: cineva, un om în
care nu s-ar fi
găsit nici o urmă de păcat, să moară luând asupra sa păcatele
întregii rase
umane de la începutul omenirii şi să plătească astfel prin
moartea sa pentru
toţi. Fiindcă acest lucru era imposibil pentru un om, prin faptul că nu
a
existat niciodată în istoria omenirii un singur om măcar fără
păcat, atunci
soluţia lui Dumnezeu a fost să trimită pe Fiul Său în lumea
noastră, să ia chip
de om şi să ducă la împlinire ceea ce trebuia împlinit,
adică moartea
ispăşitoare a unuia singur pentru toţi cei mulţi. De aceea a fost
necesară
moartea Domnului Isus Hristos. Moartea Sa deci, a avut rol ispăşitor,
adică El
a plătit în locul nostru şi a luat asupra Sa pedeapsa pe care noi
trebuia să o
primim. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, atunci
Dumnezeu trebuia să ne
nimicească din pricina păcătoşeniei noastre.
2.Cum a fost posibilă învierea
Domnului
Isus Hristos?
Aşa cum
am amintit Fiul lui Dumnezeu a murit
purtând asupra Sa, nu păcatele Sale, pentru că El nu a avut nici
unul, ci ale
noastre ale tuturor. Sângele Său curat şi sfânt a curăţat
pur şi simplu toate
aceste păcate topindu-le, iar
rezultatul a fost că moartea, care avea
putere doar în prezenţa păcatului şi din cauza acestuia, de data
aceasta nu a
avut nici o putere asupra Sa. Învierea Domnului Isus Hristos a
fost dovada că
jertfa Sa a fost eficientă şi suficientă, adică lucrarea Sa de pe
crucea
Golgotei a fost socotită de Dumnezeu ca fiind în conformitate cu
legile sale,
cu caracterul Său sfânt, drept, dar şi după dragostea Sa
nemărginită pe care
ne-a arătat-o prin chiar faptul că a îngăduit moartea Fiului său
în locul
nostru. Învierea Domnului Isus din morţi a fost posibilă pentru
că moartea nu a
avut putere asupra Sa, moartea fiind consecinţa păcatului, adică ceva ce El
nu a avut niciodată. Învierea Domnului Isus a fost dovada că
Dumnezeu S-a
împăcat cu omul, acceptând să-l socotească neprihănit, dacă
acesta, prin
credinţă, îşi va recunoaşte vina, va accepta jertfa Fiului lui
Dumnezeu în mod
personal şi va accepta domnia Sa peste viaţa sa cu tot ce reprezintă
aceasta.
3.Ce
însemnătate au avut aceste evenimente pentru omenire?
<>
Aşa cum spuneam chiar la început, învierea Domnului
Isus
Hristos a fost evenimentul care a schimbat toată istoria omenirii prin
impactul
pe care l-a avut asupra celor care au
fost martori la aceasta, adică asupra ucenicilor Săi, care, după
înălţarea la
cer a Domnului urmată de coborârea Duhului Sfânt, au avut
râvna, puterea şi
curajul de a răspândi Evanghelia harului lui Dumnezeu în
toată lumea începând
din Ierusalim şi până la marginile lumii de atunci. În doar
câteva sute de ani
de la Înviere, creştinismul devenise, în ciuda tuturor
persecuţiilor
dezlănţuite de potrivnici, religia majoritară în tot Imperiul
Roman.
Creştinismul a fost cel care a transformat lumea păgână şi
idolatră într-o
societate civilizată în care erau promovate valorile morale,
respectul omului
faţă de ceilalţi oameni, oamenii şi-au recăpătat demnitatea de fiinţe
create
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar ceea ce este de departe cel
mai
important dintre toate acestea, omul are de atunci încoace
posibilitatea de
a-şi reface relaţia sa cu Dumnezeu, rezolvându-şi problema
păcatului, care
punea un zid de despărţire între Dumnezeu şi om: Isaia 59:2 ,,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi
Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L
împiedecă să vă
asculte!’’
Învierea Domnului Isus Hristos este dovada şi garanţia că
într-o zi pe care a hotărât-o Dumnezeu, toţi cei care au
murit ,,în Domnul’’ vor învia la o viaţă
nouă,
în slavă, nemaifiind vreodată atinşi de puterea morţii care
domneşte în lume
din cauza păcatului. Ioan 5:25 ,, Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul şi acum a
şi venit,
când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l
vor asculta, vor
învia.’’ 1 Corinteni 15:22;52
,, Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor
învia în Hristos;
într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă
trâmbiţă. Trâmbiţa va
suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi
schimbaţi.’’
Dumnezeu să ne
binecuvânteze cu înţelepciune pentru ca
această sărbătoare a Învierii Domnului să ne găsească plini de
bucurie, cu
inimile curăţite de sângele Său, prin credinţa în jertfa Sa
de pe cruce şi
mărturisirea păcatelor în vederea iertării, pe care doar Dumnezeu
ne-o poate
oferi prin dragostea Sa. Amin!
Cu dragoste în Hristos, Claudiu Lupu
PROGRAMUL DE
ÎNCHINARE AL BISERICII NOASTRE
Duminică
- 10.00 - 12.00
Duminică - 18.00 - 19.30
Vineri - 18.00 - 19.30
Vineri - 19.30 - 20.00 - program
de farmacie şi bibliotecă